Creierul tău pe ciuperci: psihologic, psihedelic, neuro-regenerator

“Bă grasule ceuperci psihodelice nai că să le dau la soacră-mia” e una dintre multele dubioșenii grave pe care le-am primit în mesaje sau comentarii de când fac ce fac despre ciuperci. Există o vastă neînțelegere a lumii fungilor în societatea noastră și o și mai vastă nebuloasă despre ce înseamnă psihedelic, ce face o astfel de substanță și la ce se poate folosi. Dincolo de “psihodelic” suntem obișnuiți că asta e totul despre ciuperci și creier dar dacă te numeri printre cei care cred asta nu poți fi mai departe de adevăr. Hai să-ți zic de ce.

Regnul fungic e o imensă încovrigătură de specii dintre care cunoaștem o vastă minoritate și despre care, de fapt, știm fantastic de puțin față de cât știm despre alte lucruri de pe lumea asta. Din fericire ne orientăm atenția tot mai mult înspre fungozauri și asta, mai ales în ultimii ani, ne-a arătat că avem motive serioase să-i considerăm potențiali aliați în bunăstarea noastră, inclusiv cea neuronală. Pe scurt, se pare că ciupercile sunt bune pentru creier – din mai multe puncte de vedere – iar asta nu e doar poveste de spartologi sau voință ultrahipioată ci tot mai multe studii tot mai complexe o confirmă.

1. Ciupercile ‘clasice’ 

De-a lungul istoriei multe popoare au pretins despre ciuperci că fac o grămadă de lucruri demente. Ajunge să te uiți la câteva specii și înțelegi ușor de ce oamenii le-au considerat unelte de vrăjitoare, extratereștri, magie neagră, trimiți ale diverșilor zei, zei în sine și mai știe ce alte creații, legende sau mituri care mai de care mai dubioase. În opinia mea, marele avantaj psihologic al întregului acest regn izvorăște tocmai de-aici: din complexitatea imensă și stimularea pe care ne-o pune la dispoziție acest domeniu absolut imens. 

Procesul de cunoaștere, învățare și integrare în alimentația zilincă a ciupercilor comestibile este unul plin de surprize nebănuite care deschide un univers vast aflat exact sub nasul nostru și pe care mulți dintre noi îl ignorăm absolut. Consumul gastronomic din spațiile aflate în periurbanul aglomerațiilor în care ne ducem veacul are un efect imens asupra creierelor noastre stresate, rutinizate și hrănite cu mâncare făcută de alții. Conexiunea pe care o dezvoltăm cu mediile din care culegem și pe care, astfel, ni le transformăm în zonă vitală e un aliat perfect împotriva claustrofobiei urbane și dezrădăcinării pe care o trăim ca rotițe-n marele angrenaj capitalist. Decizia repetată de a identifica ceva ce alții consideră letal și asumarea a ceea ce alții consideră risc sunt fatidice împotriva lipsei încrederii în sine mai ales că sunt decizii informate, bazate pe studiu individual, pe observație și prin excelență, pe activități pe care le avem înrădăcinate în ADN-ul nostru din vremuri în care supraviețuirea noastră depindea de ele. Nu în ultimul rând, activitatea fizică pe care o depui în căutarea a ceea ce eu numesc “bucățelele astea magice de proteină, vitamine și minerale”, stimularea vizuală și neuronală pe care o astfel de activiitate le presupune sunt aur curat pentru resetarea săptămânală a sistemului de referință în care ne ducem majoritatea proceselor psihice. Sigur, sunt impresionante și următoarele moduri în care fungii ne ajută creierul dar din punctul meu de vedere, efectele pe care ciupercăritul le are asupra psihologiei noastre sunt cel mai mare bonus pe care ni-l oferă și e motivul pentru care întotdeauna îmi încep atelierele discutând despre acest aspect care, inclusiv în viața mea, este unul decisiv – mie mi-a fost parte integrantă în vindecarea depresiei.

1. Ciupercile psihedelice

Nu am nici o pretenție că în scurtele rânduri din acest articol aș ajunge măcar la o fracțiune mică din tot ce pot însemna ciupercile psihedelice pentru omenire, că e de bine sau de rău, dar voi încerca pe scurt să trec prin principalele motive pentru care pare că pot fi utile pentru creierul nostru. Sigur, e de reținut că în majoritatea țărilor substanțele psihedelice sunt interzise sau controlate prin lege, România fiind și ea una dintre ele. E unul dintre motivele pentru care în social media am tratat și până acum destul de superficial acest subiect – fiindcă în ochii multora dintre cei care cred că încă trebuie să mă audă despre alte aspecte ale regnului fungic aș fi instant discreditat (lucru confirmat în trecut chiar și în cazul unor cercetători) alții m-ar urmări pentru cauze greșite iar alții cu vârste mai fragede ar putea lua chiar decizii fatidice – dar mai multe despre asta cu altă ocazie. 

Din punct de vedere al efectelor pe care le au asupra psihicului substanțe precum psilocibina sau psilocina (mult mai rar acidul ibotenic sau muscimolul) prezente în diverse specii de ciuperci sunt multe de zis dar poate cele mai importante ar fi că s-au efectuat studii care confirmă că vindecă dependențe, depresii, anxietăți sau afecțiuni psihice precum PTSD (sindromul post-traumatic). Mecansimele presupuse sunt multe și potențialul e mare dar se pare că prin tratamente controlate și dozaje exacte (de obicei microdozaje) avem deja confirmări că substanțele mai sus amintite pot fi folosite cu succes.În plus, s-a dovedit că ajută la creativitate, la liniște, la o pauză de la “Rețeaua Modului Implicit”, la acceptarea soartei în cazul pacienților cu boli în stadii terminale și multe alte potențiale beneficii pe care încă doar le bănuim. Sigur, din punct de vedere psihologic încă se studiază marile efecte asupra psihicului uman – pe termen lung, scurt, imediat – iar asta se întâmplă în mare parte fiindcă tabuu-ul “drogurilor” a fost aplicat asupra acestor substanțe care niciodată în toată istoria speciei noastre nu au fost atât de hulite ca acum. Din fericire stigmatul se ridică la nivel mondial iar studiile se efectuează tot mai frecvent așa că în curând în mod cert o să mai avem și alte răspunsuri despre ce ne pot oferi năstrușnicele astea și din acest punct de vedere. 

Sigur, nu e totul roz sub soare, fără control atent și dozaj exact psihozele pe care le pot crea unele substanțe psihedelice sunt faimoase, mai ales printre oameni nepregătiți emoțional sau cerebral pentru locurile unde se poate duce mintea umană. În plus, bineînțeles că nu toate substanțele sunt la fel: există și potențial neurotoxic în ce conține faimoasa Amanita muscaria (ciuperca lui Super Mario) și multe dintre substanțele psihedelice din ciuperci sunt fie necunoscute nouă, fie însoțite și de efecte gastrice, spasme musculare sau alte efecte secundare mai mult sau mai puțin plăcute ori controlabile. 

1. Ciupercile neuro-regeneratoare

Poate cel mai surprinzător efect asupra creierului pe care abia începem să-l înțelegem, deși deja avem și studii care arată asta, este cel neuro-regenerator! Sigur că sunt și aici nuanțe așa că citește mai departe ca să vezi la ce mă refer.

Ciupercile precum Ganoderma lucidum, Cordyceps, Chaga, Fomitopsis betulina și altele, mai ales din categoria celor lemnoase (iască) sunt mari deținătoare de proprietăți curative, de obicei antioxidante (mai mult sau mai puțin, fiecare în diverse combinații). Deși e foarte subiectiv, unele sunt renumite pentru că ar ajuta la concentrare, abilități atletice, relaxare, somn și în general alte situații care rezultă dintr-un creier mai liber, mai curat și mai fără stress. Ca s-o zic pe-aia dreaptă, cred că asiaticii pretind că Ganoderma-ți face inclusiv cartofi prăjiți dacă-i vorbești frumos. În orice caz, ce e sigur e că prin diverse extracții specifice se pot extrage substanțe din aceste ciuperci care ajung în colon și participă activ la efecte în corpul uman, unele dintre ele care pot fi cerebrale. Sigur, fiind o grămadă de interes pentru îmbunătățirea performanței umane pe piață, e înțelept să fim sceptici până n-avem studii exacte finalizate exact pe specii anume și în exact situații specifice.

Cea mai importantă descoperire, însă, despre care vreau să vorbesc în acest articol e ciupercuța următoare și efectele ei uimitoare fiindcă până de curând habar n-aveam cum să facem ce face ciuperca asta. Ne naștem cu un număr de neuroni fix iar ăia, pe măsură ce avansăm în vârstă până recent credeam că mor, pier, se duc pe apa sâmbetei și, odată cu ei, și sinapsele noastre dragi care formează rețeaua de comandă a organismului uman. Ei bine, se pare că aici intervine super eroul Herricium erinaceus sau Coama Leului, o ciupercă protejată la noi în țară fiindcă e rară, dar care se poate crește, din fericire, domestic. Eroul nostru s-a demonstrat în teste animale că poate proteja și chiar reface sinapsele erodate și, deși studiile pe subiecți umani sunt încă în faze preliminarii, ce sperăm e că vom putea în curând să tratăm boli neurodegenrative precum temutele Alzheimer, Parkinson, demența prin extgrase din Coama Leului. Sigur, faptul că e și delicioasă ajută mult. 

Cele de mai sus fiind zise e important să înțelegem un aspect crucial pe care foarte multă lume dintre cei pe care eu îi numesc “sănătățiști” îl ignoră radical și anume că marketingul construit pe toate aceste “descoperiri fantastice” e imens și absolut satanic. Valul de medicină new-age și pretinsele beneficii ale prafurilor magice de ciuperci care vine ca recul la lăcomia și practicile industriei farmaceutice sunt 2 subiecte care dăunează grav realității despre aceste ciuperci. E foarte greu să crezi și să găsești surse de încredere pentru beneficii reale, demonstrate și pe care să te poți baza fără doar să dai o grămadă de bani pe pliculețe de “ulei de șarpe”. Personal îmi doresc ca toate să fie reale și ca ciupercuțele să fi dezvoltat tocmai pentru noi beneficiile astea însă asta e, bineînțeles, doar o poveste frumoasă și cel mai util e să facem diferența între mit și realitate când e creierul nostru la miljoc. Să sperăm totuși că viitorul o să ne aducă mai multă siguranță, că cercetările vor fi tot mai puțin oprite de politici aberante de stat și că educația despre toate cele de mai sus nu va fi un subiect SF pe viitor. Sau, mai bine, hai să nu doar sperăm, hai să lucrăm activ la asta. Distribuie articolul ăsta, vorbește cu gura ta adevărată cu prietenii tăi despre asta și dacă ți-a plăcut ce-ai citit, mulțumește-mi printr-o donație pe Revolut @celmaiursit sau un abonament pe Patreon. Cât de-o cafea ajunge, dar dacă ești darnic, nu mă supăr nici de mai multe. 

Eu sunt Ursu Dinpăduremâncătorul, Îndelungvorbitorul și Îndubălocuitorul – ciupercuționist, grasfluensăr și trubadurs celebru și până data viitoare te las cu gândul meu preferat:

Mai bine murdar de viață decât curat degeaba!